iul. 23 2013

Exerseaza in fiecare zi recunostinta

Ce ai zice sa incepi chiar de azi?

Rezerva-ti o jumatate de ora sau o ora in care sa te bucuri total de ceea ce ai, sa traiesti cu adevarat o stare de multumire interioara. Nu prea gasesti motive? Gandeste-te mai bine. Daca privesti mai atent descoperi sigur ceva care merita recunostinta, ceva care ti-a scapat poate la prima vedere. Recunostinta pentru mancarea de pe masa, indiferent daca este pregatita pentru vreo ocazie sau la fel ca in oricare alta zi. Recunostinta pentru ca ai o casa, un apartament sau o locuinta cu chirie care te fereste de capriciile vremii. Pentru confortul de care ai parte, fara sa te gandesti la vila cu piscina sau la conacul pe care ti le-ai dori undeva pe la marginea orasului. Recunostinta fata de oamenii care te indragesc. Concentreaza-te asupra faptului simplu ca exista cel putin cativa oameni pe lume care te iubesc si carora le pasa cu adevarat de tine. Recunostinta pentru faptul ca ai libertatea de a merge unde iti doresti, de a-ti exprima nestanjenit opiniile, de a citi orice carte sau revista pe care ti-o doresti. Daca ai un iubit, o iubita sau un prieten special, gandeste-te cu recunostinta la bucuria pe care ti-o aduce in viata – fara sa te gandesti la ceea ce ai fi vrut sa-ti ofere, dar nu a facut-o. Recunostinta pentru amintirile placute. Nu te stradui sa indepartezi amintirile neplacute, ocupa-te pur si simplu de cele incantatoare. Recunostinta pentru micile delicii senzoriale de moment – bucurii ale mirosului, gustului, vazului, pipaitului, auzului. Priveste cerul, norii, bucura-te constient de lumina soarelui, de flori sau de copacii de pe marginea drumului. Recunostinta pentru muzica preferata, pentru muzica pe care o asculti de obicei. Recunostinta pentru orice te face sa surazi ori sa razi cu pofta in timpul unei zile. Cand razi, multumeste pentru senzatiile placute pe care ti le provoaca rasul. Recunostinta pentru oamenii cumsecade, inteligenti, calzi si bine intentionati care exista pe lume. Nu-i cauta neaparat. Observa-i doar, atunci cand ai contact cu ei. Recunostinta pentru pasarile pe care le auzi sau le vezi in cursul unei zile obisnuite. Recunostinta pentru anotimpul in care ne aflam. Participa la prezent. Lista aceasta nu are nimic special. Este doar o sugestie. Un exemplu de lucruri placute si obisnuite de care merita sa fii constient. Tu o poti imbogati in fiecare zi, poti descoperi in fiecare zi noi motive de recunostinta. Cand apare acest sentiment simti nevoia de a spune „multumesc” cuiva sau pentru ceva. E o idee excelenta chiar sa rostesti acest cuvant, in gand sau cu voce tare, dupa cum iti vine mai usor.

Recunostinta vie este un mod de a participa la prezent. De a-l accepta vazand partea plina a paharului, de a inlocui dorintele care ne fac sa simtim nemultumire, frustrare, revolta, nefericire cu preferinte care ne lasa libertatea de a ne bucura de ceea ce avem. Fa acest „exercitiu de recunostinta” o zi, o saptamana, o luna. Dupa ce reusesti cateva zile la rand sa descoperi in tine insuti si sa mentii o stare de armonie si fericire, nimic nu te va putea opri pana nu o vei obtine pentru totdeauna.

Acum descoperi ca punctul de sosire al calatoriei spre fericire se afla chiar in tine insuti.

de Omraam Aivanhov

iun. 1 2013

Cum obtinem Surasul Interior in exterior?

Avantaje: Practica surasului va confera vindecare si frumusete. In timp, trasaturile se destind, ochii castiga in expresivitate, iar chipul se lumineaza din interior. Maestrii practicilor orientale isi opresc varsta. Chipul lor pare neatins de timp.
Cum obtinem Surasul Interior in exterior? prin exercitii, vointa si determinare :

Unul dintre aceste exercitii porneste de la necesitatea de a ne imagina ca cineva (un om iubit) sau ceva (un peisaj placut, o amintire frumoasa) ne face sa zambim. Dar sa zambim cu drag, din tot sufletul. Odata aprins in imaginatie, zambetul trebuie purtat ca o torta, facut sa calatoreasca spre zonele trupului pe care vrem sa le energizam sau sa le ajutam sa se vindece. O calatorie pe care trebuie sa o vizualizam pas de pas, ca pe un film de desene animate. Vorbind despre aparatul digestiv, e important sa stiti, la inceput, cum arata traseul…continuare

LA MULTI ANI! nu uita de copilul interior …

dec. 28 2012

Banyanul simbol al vietii eterne

”Mă întrebaţi dacă noi credem că moartea este evitabilă. Daţi-mi voie să vă răspund cu cuvintele unui Siddha: Corpul uman este constituit din celule individuale, ca şi corpurile plantelor şi animalelor, pe care ne place să le numim fraţii noştri mai puţin evoluaţi. Celula individuală este o infimă unitate microscopică a corpului. Printr-un proces de creştere şi diviziune, repetat de multe ori, acest minuscul nucleu al celulei-unitate ajunge în final să dea o formă umană completă, constituită din milioane de celule. Aceste celule ale corpului se specializează pentru diferite funcţii, dar ele păstrează, în general, caracteristicile celulei individuale din care s-au născut. Această celulă individuală poate fi văzuta ca purtătoarea făcliei vieţii însufleţite. Ea poartă, din generaţie în generaţie, focul latent al lui Dumnezeu – vitalitatea tuturor fiinţelor vii, ca o moştenire intactă provenită din vremea când viaţa a apărut la început pe această planetă. Această celulă individuală are darul unei tinereţi nelimitate. Dar ce se poate spune despre grupul de celule numit trup? Grupul de celule a crescut din celula individuală, repetată de multe ori, păstrând caracteristicile ei individuale, dintre care una este focul latent al vieţii, sau Tinereţea Eternă. Grupul de celule, sau corpul, funcţionează ca un protector al celulei individuale pe durata scurtă a vieţii aşa cum o ştiţi acum”.

Cei mai vechi dintre învăţătorii noştri, prin mijloace inspirate, au perceput unitatea fundamentală a reacţiilor vieţii în plante şi animale. Ni-i putem imagina sub banyan, adresându-se astfel elevilor lor : Priviţi acest copac gigantic. Procesul vital ce se desfăşoară în fratele nostru, acest copac, şi în noi înşine, este, la baza, acelaşi. Priviţi frunzele şi mugurii de la vârfurile crengilor celui mai bătrân banyan – cât de tinere sunt, tinere ca sămânţa din care uriaşul a răsărit. Reacţiile vitale ale plantei şi omului fiind la fel, omul poate profita, desigur, de experienţa plantei. Aşa cum frunzele şi mugurii de la capătul crengilor celui mai vârstnic banyan sunt la fel de tinere că sămânţa din care el a răsărit, la fel nici grupul de celule ce formează corpul omului nu trebuie să-şi piardă treptat vitalitatea şi să moară, ci trebuie să crească tânăr şi etern, ca şi ovulul sau celula individuală. Într-adevăr, nu exista nici un motiv pentru care corpul nostru să nu se dezvolte la fel de tânăr şi plin de viaţă ca şi germenul vieţii din care el s-a născut. Expansivul banyan, permanent un simbol al vieţii eterne, nu moare decât prin accident. Nici o lege naturală a degenerării, nici un proces de îmbătrânire nu pare să existe în arborele-banyan ca să afecteze în mod vătămător energia vitală a celulelor sale. Acelaşi lucru este adevărat şi despre divina formă umană.

Nu există nici o lege naturală a morţii sau degenerării pentru om, decât prin accident. Nu există nici un proces inevitabil de îmbătrânire în corpul sau grupul de celule – nimic care să poată paraliza treptat individul. Moartea este, deci, un accident evitabil. Boala este, dincolo de orice, o stare de ne-linişte (dis-ease în engleza, disease=boala – n.tr.), absenţa liniştii sau a lui Santi, dulcea, fericita pace a spiritului reflectată prin minte în corp. Degenerarea senilă, care este o experienţă obişnuită a omului, este doar expresia ignoranţei lui faţă de cauze, anumite condiţii bolnave ale minţii şi corpului. Spune un Siddha (Învăţător – n.tr.): Tonusul corpului poate fi menţinut astfel încât să poată rezista natural la infecţii şi alte boli, ca gripa şi ciuma. Un Siddha poate înghiţi germenii patogeni fără ca aceştia să-l îmbolnăvească.’

Sursa: Viaţa şi Învăţăturile Maeştrilor din Extremul Orient volumul 1 – Baird T. Spalding