ian. 27 2013

Simboluri salvatoare – de Vasile Andru si intalnire 6 februarie 2013

De cate ori am participat la slujbe in biserica dar nu am inteles ritualurile la care eram simpli observatori? In cartea Rugaciuni cu puteri vindecatoare -Psihoterapie isihasta- de Vasile Andru, autorul releva din SIMBOLURILE Bisericii:

Crucea: simbolul mântuirii.

Cartea: simbolul mărturisirii.

Lumânarea: simbolul hristic, lumina vieţii.

Icoana: simbolul întrupării… continuare

6 februarie 2013 Bucuresti, sala Dalles ora 17:00 intalnire isihasta Vasile Andru

mai 21 2012

Semnificatia numelor Constantin si Elena

Biserica Mraconia, Cazanele Dunarii – jud. Mehedinti

Numele Constantin este de origine latina si vine de la constans, constantis („constant”, „ferm”).

Elena – Stravechiul nume Helene este explicat de unii prin gr. helane („torta”, „faclie”, dar si „foc sacru”, la sarbatorile numite Heleneia, dedicate zeitei Artemis), iar de altii prin gr. hele („lumina arzatoare a soarelui”).

Biserica Ortodoxa ii praznuieste pe 21 mai pe Sfintii Imparati Constantin si mama sa, Elena. Constantin cel Mare s-a nascut in orasul Naissus (Nis, Serbia) in jurul anului 274. A devenit suveran al intregului Imperiu Roman dupa invingerea lui Maxentiu si a lui Liciniu. Potrivit marturiilor lui Eusebiu si Lactantiu, in ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a vazut pe cer ziua, in amiaza mare, o cruce luminoasa deasupra soarelui cu inscriptia: „in hoc signo vinces” (prin acest semn vei birui).

Noaptea, in timpul somnului, i se descopera Hristos, cerandu-i sa puna semnul sfintei cruci pe steagurile soldatilor. Dand ascultare poruncii primite in vis, iese biruitor in lupta cu Maxentiu. Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se pastreaza la Roma, se afla inscriptia: „instinctu divinitatis” = „prin inspiratie divina”, ce descopera cum a fost castigata victoria asupra lui Maxentiu.

Cea mai insemnata realizare a imparatului Constantin a fost Edictul de la Milano (313), prin care crestinismul ajunge sa fie recunoscut de stat.

La multi ani tuturor celor care poarta aceste nume!

Sursa: text crestinortodox.ro
Foto: elena roreiki

apr. 20 2012

Izvorul Tamaduirii

În toate lăcaşurile ortodoxe de cult, la oraşe şi la sate, în această zi se săvârşesc, după o rânduială specifică Săptămânii Luminate, slujbe de sfinţire a apei, numită Agheasma Mică. După slujba de sfinţire, preoţii îi stropesc pe credincioşi cu apă binecuvântată cântând troparul:

„Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta, păzeşte pe poporul Tău”.
În credinţa populară, acest cântec de binecuvântare, rostit de preot în timp ce mulţimea credincioşilor este stropită cu apă sfinţită, are un rol purificator, de îndepărtare a energiilor negative şi a pagubei.
Apa sfinţită acum are efecte dovedite asupra sănătăţii fizice şi spirituale. În tradiţia populară, bolnavii care beau agheasma se înzdrăvenesc.
Din această agheasmă se bea dimineaţa, înainte de micul dejun. De asemenea, cu Agheasma Mică se stropeşte locuinţa, cu excepţia băii.
Asimilarea Maicii Domnului ca Izvor al Tămăduirii nu este întâmplătoare, deoarece ea este mijlocitoarea noastră către Iisus, este cea care a suferit pentru fiul său pe drumul Crucii.

2012- Anul Dragonului de Apa.