dec. 22 2011

Toata lumea la bord? Ultima chemare la IUBIRE!

(ii multumim Anei Nicolai pentru traducere si promptitudine)

Postat de Lauren Gorgo (online), marti, 20 decembrie 2011

„Pamantul pe care l-ati stiut candva, nu mai este … exista un nou tipar vibrational, care s-a infiltrat în planul planetei, iar acum voi existati ca membri ai comunitatii galactice, veri si verisoare cu cetatenii luminati din galaxia voastra.”

– Consiliul Suprem Pleiadian

Noul Pamant

Peste numai doua zile – pana la solstitiul din 22 decembrie – vom fi finalizat ultima si cea din urma recalibrare din 2011 si, potrivit CSP, aceasta ne intregeste calatoria spre Noul Pamant. S-ar putea sa nu intelegem inca total ce inseamna acest lucru, pentru fiecare in parte, iar cei mai multi dintre noi sunt inca prea obositi ca sa afle, dar aflu ca realinierea intensa, ce a avut loc în ultimele cateva saptamani, a fost necesara ca sa ne intarim cu IUBIRE, astfel incat sa fim total ancorati în constiinta Christica, pentru restructurarea globala ce se va produce în anul urmator, drept rezultat al venirii noastre aici. 2012 promite sa fie un alt an important, in sensul ca restructurarea fizica si transformarile din 2012 sunt inevitabile si isi vor atinge scopul de a conduce, in mod eficient, colectivitatea umana spre ESENTA tuturor problemelor si de a deschide toate caile spre IUBIRE.

Asta va insemna pentru fiecare ceva diferit, dar, mai presus de orice, CSP doreste sa potoleasca orice frici despre dezastrele din 2012 si sa le aminteasca tuturor ca inaltarea este o calatorie launtrica – în care lumea din afara noastra e doar o proiectie a constiintei noastre – si ca rolul nostru individual, în experienta colectiva a Pamantului, este vital, în momentul de fata. Fiecare dintre noi detine o piesa din acest puzzle universal, astfel incat fiecare dintre noi are de jucat un rol de mare importanta în cresterea propriei vibratii, în cresterea coeficientului nostru de IUBIRE, astfel ca, în plan colectiv, sa putem mari vibratia planetei si sa putem lua parte la minunile noii lumi.

(NOTA: Sunt foarte multe energii bazate pe frica, ce inconjoara planeta, referitoare la anul care vine si la toate profetiile, predictiile si programarea intentionata, destinate sa ne zadarniceasca sosirea inevitabila in 5D, asa ca e important sa ramanem conectati la IUBIRE în timpul sarbatorilor si sa le permitem, pur si simplu, acelor energii sa fie – daca le simtiti. Daca sunteti sensibili, s-ar putea sa percepeti o senzatie de distrugere iminenta sau doar o neliniste imposibil de identificat, care planeaza deasupra voastra. Ea va trece numaidecat, sau chiar mai repede, daca ramanem detasati si doar observam energiile colective active.)

In 2012, vom invata ca IUBIREA este tot ceea ce ne trebuie … dar nu intr-o maniera lirica, ci intr-o maniera extrem de vibrationala. Atunci cand infaptuim aceasta transformare profunda, IUBIREA devine realmente forta vitala insufletitoare … combustibilul creatiilor, a biologiei si relatiilor noastre. Atunci cand IUBIREA este tesuta în totalitate în tapiseria vietii noastre, miracolele devin insusi produsul existentei noastre.

Pentru IUBIRE si nu pentru anul 2012, am fost toti pregatiti …

Codul sursa, dezvaluit

Exista un aspect absolut stiintific al inaltarii, care incepe sa se infiltreze mai mult în mintea colectiva, cu privire la rezonanta – iar cei aflati în prima linie a noii omeniri cunosc bine acest lucru. Acele suflete care inaugureaza noua lume incep sa cante pe un ton diferit. Fara exagerare. Omul nou (angelic) este acordat la rezonanta de 528 Hz a inimii (superioare) sacre, ce rezoneaza in armonie cu reteaua cristalina (Christica).

Frecventa de 528 Hz a IUBIRII este Codul Sursa al creatiei … CHEIA universala necesara ca sa ne descatusam potentialul co-creativ, ca sa ne eliberam de constrangere si ca sa intram pe terenul de joc al Noului Pamant. Acest cod actioneaza ca un limitator, pentru a asigura ca puterile sacre ale universului le sunt acordate doar celor cu inima curata.

Pentru aceia dintre voi care au vizionat filmul lui Christopher Nolan, Inception/Inceputul, în numeroasele straturi de simbolism din acel film, exista un adevar real. In acest caz, cel mai evident fiind codul matematic „528”, care este repetat intr-una, pe parcursul filmului … un numar de telefon, pe un servetel de masa, camera de hotel … dar cel mai interesant este ca numarul 528 se afla în combinatia numerica propriu-zisa pentru „deschiderea” seifului ce continea secretul eliberarii catarsice de suferinta emotionala …. si care era toata actionata de „inima” personajului principal, ca sa se intoarca „acasa”, la copiii sai, unde este IUBIREA sa.

Mi-au trebuit doua luni ca sa inteleg toate asocierile dintre idei – unii dintre voi se poate sa le fi inteles cu mult inaintea mea – insa mi-am dat seama (retrospectiv) ca buletinele din urma, despre energii, conduceau la aceasta revelatie si ca fiecare titlu care mi s-a dat a fost foarte elocvent … chiar insuportabil de elocvent … incepand cu: „Inceputul: initierea finala”, „11-11-11: Activarea Codului Sursa” si pana la „Aparitia IUBIRII universale”.

Cu alte cuvinte, pe masura ce trecem pragul spre 2012 ne trezim de tot din vis, din iluzia limitarii. Rezonanta IUBIRII universale, care ni se cere sa o intrupam, deschide vestitele porti ale raiului, astfel ca nu mai suntem prinsi în producerea lumii noastre de frica, creata inconstient si proiectata holografic … acele frici care ne aduc „dovezi” din belsug ca nu suntem suficient de buni, suficient de valorosi, indeajuns de iubiti, indeajuns de bine sau, pur si simplu: insuficient/nu indeajuns.

Lucrul cel mai urgent în acest moment, inainte sa pasim pe un teren total necartografiat, este observarea/eliberarea, din sinele nostru mental, emotional sau fizic, a tot ceea ce ramane bazat pe frica si care, prin urmare, ne impiedica sa intrupam IUBIREA. Indiferent ce rani reexaminati in momentul de fata, este important (dar nu usor) sa le priviti cat mai obiectiv cu putinta si cu (lumina) intelegerea ca nu mai trebuie sa tragem peste tot acest bagaj … ca un nou inceput este acum nu doar o posibilitate, ci o cerinta.

„Noul tipar al Pamantului necesita acum IUBIRE, mai mult decat oricand – iar pentru cei care aud chemarea, impactul va fi redus, în mod considerabil. Pentru cei care refuza sa raspunda la chemare, impactul va fi mai substantial. Va spunem asta, nu ca sa va starnim frica, ci ca sa ii reamintim fiecaruia dintre voi ca vindecarea reala este posibila acum, insa ea impune angajamentul ferm de a elibera tot ceea ce nu este IUBIRE. Pentru cei care au fost dedicati muncii de eliberare a acestor tipare ale fricii, în fata voastra se deschid ocazii favorabile nemaintalnite.“

– Consiliul Suprem Pleiadian

dec. 18 2011

Ce alegem Puterea sau Blandetea?

Când oamenii încep să presimtă existenţa lumii invizibile cu fiinţele care o populează şi cînd devini conştienţi de prezenţa facultăţilor psihice din ei care le permit să acţioneze în această lume, e tentant pentru ei să încerce. Îmi amintesc, cînd eram foarte tânăr (paisprezece sau cincisprezece ani) făceam experienţe care nu erau totdeauna foarte “catolice”. Aveam prieteni, şi aşa, pentru a vedea dacă reuşesc, mă amuzam concentrându-mă asupra lor pentru a-i sugestiona: unuia i-am ordonat să-şi ridice bereta, altuia să caute un obiect pe pământ sau să se oprească traversând strada. Erau experienţe pe care le făceam aşa, pentru a vedea.

Mai aveam un alt prieten, şi într-o zi, văzându-l înaintea mea pe stradă, m-am concentrat asupra piciorului lui drept pentru a nu mai putea avansa. El s-a oprit aproape de un arbore, asupra căruia s-a aplecat, şi, ca şi cum aş fi sosit din întâmplare m-am apropiat de el. “Oh, Mikhael, mi-a spus, nu ştiu ce mi s-a întâmplat, nu mai pot să merg. – Nu te îngrijora, o să treacă”, i-am răspuns, fără a-i spune că eu eram cauza! Iată, făceam astfel de lucruri. Desigur, nu aveam dreptul, dar eram foarte tânăr şi auzisem vorbindu-se de puterile gândului şi nimeni nu mi-a spus ce era bine şi ce era rău.

Dar într-o noapte, stând în….continuare

dec. 16 2011

Ajuta-l pe Sebastian Colgiu, ajuta un INGER!

Poti dona online 5 lei!
http://sebastiancolgiu.blogspot.com/

Povestea lui Sebastian începe în data de 15.08.2008, când s-a nascut prematur la numai 26 de săptămâni. Acesta a avut la naştere o greutate de 1000 gr. şi din cauza multiplelor probleme medicale copilul a stat în incubator 2 luni şi jumătate, timp în care s-a confruntat cu multiplele complicaţii specifice copiilor născuţi prematur (crize foarte dese de apnee de prematuritate, displazie plumonară şi hernie inghinală – scrotală bilaterală).

Îngeraşul nostru a rezistat tuturor acestor complicaţii. Când avea o lună şi o săptămână am primit prima veste bună referitoare la starea de sănătate a copilului, care părea că se îmbunătăţeşte, iar medicii ne-au dat asigurări în privinţa ochişorilor – că totul este bine acest lucru fiind o surpriză chiar şi pentru ei.

Dar vestea care ne-a creeat o bucurie imensă avea să se transforme în numai o săptămână într-o durere cumplită pentru noi. Sebastian a facut retinopatie de prematuritate, boala ce determină dezlipirea retinei şi în final orbirea.

Sebastian a trebuit să fie operat de urgenţă cu laserul la ambii ochi, pentru a evita un deznodământ tragic pentru copil şi anume orbirea. Dar neşansa l-a însoţit pe Sebastian în timpul operaţiei, când laserul s-a stricat şi copilul a fost operat doar la un singur ochişor. Ulterior a fost operat şi la al doilea ochişor, suportând cu greu cele două anestezii succesive.

Deşi la primul consult, după operaţie, medicul ne-a spus că totul o să fie bine în privinţa ochişorilor, situaţia s-a schimbat radical când, la următorul consult medicul ne-a spus ca operaţia nu a reuşit iar copilul nu va putea să distingă decât ziua de noapte.

Această veste a fost devastatoare pentru noi, părinţii lui Sebastian, însă nu am renunţat niciun moment să luptăm pentru viaţa fiului nostru, care era ameninţată de tot felul de complicaţii. (în luna octombrie 2010 copilul suportând prima operaţie de hernie inghinală)

După două luni şi jumatate Sebi, avea deja 2450 gr. şi putea în cele din urmă să fie externat din maternitate.

Din ianuarie 2009 am reluat consultaţiile oftalmologice. Primul consult a fost la medicul care l-a operat şi care ne-a spus foarte tranşant că Sebi n-o să vadă niciodată. La aflarea acestei veşti am fost devastaţi, am rămas fără cuvinte şi nu am mai reuşit să mai adresăm medicului nici măcar o întrebare.

Cu toate acestea am continuat să sperăm că totuşi va mai exista o şansş pentru vederea fiului nostru. Aşa am început să mergem la mai mulţi medici oftalmologi renumiţi, unii din ei ne-au spus că operaţia poate fi repetată însă există un risc foarte mare iar starea lui de sănătate s-ar fi putut agrava. Alţi medici ne-au sfătuit să aşteptăm până la vârsta de 3 ani, fără însă a putea explica şi de ce?

La 2 ani şi 9 luni am mers la o clinica din Cluj despre care am auzit că face minuni în domeniul oftalmologiei. Aici copilul a fost consultat, însă pentru el nu s-a putut face nicio minune.

Am continuat să sperăm şi de îndată ce am aflat de deschiderea spitalului Europe Eye Hospital – din Bucureşti nu am ezitat şi am făcut o programare pentru Sebi. În cadrul spitalului Sebi a fost consultat de un medic din Turcia, care ne-a pus în legătura cu renumitul medic oftalmolog pediatru dr. Huseyin Yetik. După ce am trimis pe email analizele copilului şi după câteva conversaţii telefonice, dl. Dr. Huseyin Yetik din delicateţe, nu s-a pronunţat clar în privinţa ochiului stâng al lui Sebastian, în schimb a fost de părere că la ochiul drept copilul are glaucom – boală, care determină creşterea în dimensiune a ochiului şi există riscul ca acesta să iasă din orbită şi practic copilul să rămână fără ochi.

Din acest moment am început să contactăm foarte multe clinici din străinătate, am tradus în limba engleza toate analizele copilului şi am solicitat ajutor prin intermediul mai multor email-uri.

Astfel am reuşit să discutăm cu medici din Asia şi USA. De aici a venit şi prima rază de soare în drumul anevoios pe care l-am parcurs. Aceşti medici au fost de părere că există posibilitatea unei intervenţii chirurgicale, iar ochiul stâng al lui Sebastian va putea fi salvat, existând şanse mari ca Sebi să poată vedea cu acest ochi, deoarece aici are doar o dezlipire parţiala de retină şi nu o dezlipire totală de retină, aşa cum prezintă la ochiul drept. De asemenea medicii au recomandat în paralel şi o operaţie pentru glaucom la ochiul drept al copilului.

După câteva discuţii purtate pe email am aflat că medicii oftalmologi din SUA vin periodic în Europa, şi anume în Italia, unde acordă consultaţii. Aşa am reuşit, ca la data de 19.09.2011 să ajungem în Italia şi Sebastian să fie consultat de dl. dr. Antonio Capone – medic pediatru oftalmolog specialist în probleme de retină.

După consultaţie parcă am prins aripi, acum aveam o certitudine, Sebastian are şanse să vadă cu ochiul stâng, cu o singură condiţie însă – să fie operat cât mai curând în SUA, unde se foloseşte o tehnică inovatoare care încă nu este folosită şi în Europa. Medicul ne-a explicat că odată cu trecerea timpului nervul optic se atrofiază iar Sebi va fi condamnat pentru totdeauna la întuneric dacă nu se intervine cat mai rapid.

Este o bucurie imensă să ştim că există o şansă. Încă se mai poate face ceva pentru ca Sebi, să poată avea o copilărie normală şi să se poată bucura de un dar atât de scump – VEDEREA. Cu toate acestea însă, bucuria este umbrita de neputinţă. Neputinţa noastră, a părinţilor, de a suporta costurile acestei intervenţii chirurgicale.