Povestea lui Sebastian începe în data de 15.08.2008, când s-a nascut prematur la numai 26 de săptămâni. Acesta a avut la naştere o greutate de 1000 gr. şi din cauza multiplelor probleme medicale copilul a stat în incubator 2 luni şi jumătate, timp în care s-a confruntat cu multiplele complicaţii specifice copiilor născuţi prematur (crize foarte dese de apnee de prematuritate, displazie plumonară şi hernie inghinală – scrotală bilaterală).

Îngeraşul nostru a rezistat tuturor acestor complicaţii. Când avea o lună şi o săptămână am primit prima veste bună referitoare la starea de sănătate a copilului, care părea că se îmbunătăţeşte, iar medicii ne-au dat asigurări în privinţa ochişorilor – că totul este bine acest lucru fiind o surpriză chiar şi pentru ei.

Dar vestea care ne-a creeat o bucurie imensă avea să se transforme în numai o săptămână într-o durere cumplită pentru noi. Sebastian a facut retinopatie de prematuritate, boala ce determină dezlipirea retinei şi în final orbirea.

Sebastian a trebuit să fie operat de urgenţă cu laserul la ambii ochi, pentru a evita un deznodământ tragic pentru copil şi anume orbirea. Dar neşansa l-a însoţit pe Sebastian în timpul operaţiei, când laserul s-a stricat şi copilul a fost operat doar la un singur ochişor. Ulterior a fost operat şi la al doilea ochişor, suportând cu greu cele două anestezii succesive.

Deşi la primul consult, după operaţie, medicul ne-a spus că totul o să fie bine în privinţa ochişorilor, situaţia s-a schimbat radical când, la următorul consult medicul ne-a spus ca operaţia nu a reuşit iar copilul nu va putea să distingă decât ziua de noapte.

Această veste a fost devastatoare pentru noi, părinţii lui Sebastian, însă nu am renunţat niciun moment să luptăm pentru viaţa fiului nostru, care era ameninţată de tot felul de complicaţii. (în luna octombrie 2010 copilul suportând prima operaţie de hernie inghinală)

După două luni şi jumatate Sebi, avea deja 2450 gr. şi putea în cele din urmă să fie externat din maternitate.

Din ianuarie 2009 am reluat consultaţiile oftalmologice. Primul consult a fost la medicul care l-a operat şi care ne-a spus foarte tranşant că Sebi n-o să vadă niciodată. La aflarea acestei veşti am fost devastaţi, am rămas fără cuvinte şi nu am mai reuşit să mai adresăm medicului nici măcar o întrebare.

Cu toate acestea am continuat să sperăm că totuşi va mai exista o şansş pentru vederea fiului nostru. Aşa am început să mergem la mai mulţi medici oftalmologi renumiţi, unii din ei ne-au spus că operaţia poate fi repetată însă există un risc foarte mare iar starea lui de sănătate s-ar fi putut agrava. Alţi medici ne-au sfătuit să aşteptăm până la vârsta de 3 ani, fără însă a putea explica şi de ce?

La 2 ani şi 9 luni am mers la o clinica din Cluj despre care am auzit că face minuni în domeniul oftalmologiei. Aici copilul a fost consultat, însă pentru el nu s-a putut face nicio minune.

Am continuat să sperăm şi de îndată ce am aflat de deschiderea spitalului Europe Eye Hospital – din Bucureşti nu am ezitat şi am făcut o programare pentru Sebi. În cadrul spitalului Sebi a fost consultat de un medic din Turcia, care ne-a pus în legătura cu renumitul medic oftalmolog pediatru dr. Huseyin Yetik. După ce am trimis pe email analizele copilului şi după câteva conversaţii telefonice, dl. Dr. Huseyin Yetik din delicateţe, nu s-a pronunţat clar în privinţa ochiului stâng al lui Sebastian, în schimb a fost de părere că la ochiul drept copilul are glaucom – boală, care determină creşterea în dimensiune a ochiului şi există riscul ca acesta să iasă din orbită şi practic copilul să rămână fără ochi.

Din acest moment am început să contactăm foarte multe clinici din străinătate, am tradus în limba engleza toate analizele copilului şi am solicitat ajutor prin intermediul mai multor email-uri.

Astfel am reuşit să discutăm cu medici din Asia şi USA. De aici a venit şi prima rază de soare în drumul anevoios pe care l-am parcurs. Aceşti medici au fost de părere că există posibilitatea unei intervenţii chirurgicale, iar ochiul stâng al lui Sebastian va putea fi salvat, existând şanse mari ca Sebi să poată vedea cu acest ochi, deoarece aici are doar o dezlipire parţiala de retină şi nu o dezlipire totală de retină, aşa cum prezintă la ochiul drept. De asemenea medicii au recomandat în paralel şi o operaţie pentru glaucom la ochiul drept al copilului.

După câteva discuţii purtate pe email am aflat că medicii oftalmologi din SUA vin periodic în Europa, şi anume în Italia, unde acordă consultaţii. Aşa am reuşit, ca la data de 19.09.2011 să ajungem în Italia şi Sebastian să fie consultat de dl. dr. Antonio Capone – medic pediatru oftalmolog specialist în probleme de retină.

După consultaţie parcă am prins aripi, acum aveam o certitudine, Sebastian are şanse să vadă cu ochiul stâng, cu o singură condiţie însă – să fie operat cât mai curând în SUA, unde se foloseşte o tehnică inovatoare care încă nu este folosită şi în Europa. Medicul ne-a explicat că odată cu trecerea timpului nervul optic se atrofiază iar Sebi va fi condamnat pentru totdeauna la întuneric dacă nu se intervine cat mai rapid.

Este o bucurie imensă să ştim că există o şansă. Încă se mai poate face ceva pentru ca Sebi, să poată avea o copilărie normală şi să se poată bucura de un dar atât de scump – VEDEREA. Cu toate acestea însă, bucuria este umbrita de neputinţă. Neputinţa noastră, a părinţilor, de a suporta costurile acestei intervenţii chirurgicale.